Horváth Pál și-a absolvit studiile  în 1956 la Universitatea Bolyai din Cluj, secția limba și literatura maghiară. A fost repartizat la Arhivele de Stat din Turda, de unde după un an a reușit să se transfere în învățământ. În 1957 a primit o catedră de profesor de limbă și literatură maghiară în Bistrița. Încă din copilărie a simțit vocație pentru profesia de educator, vocație întărită de învățătorul lui, Veres Béla din Reșița, precum și de profesorul lui de literatură, Vita Zsigmond, de la liceul pedagogic din Aiud. Până la sfărșitul vieții sale a simțit recunoștință și dragoste față de excelenții săi profesori, fiind ferm convins că școala este un factor determinant în pregătirea elevilor pentru viață. El însuși s-a străduit, de-a lungul activităţii sale educative, să ducă mai departe spiritul colegiului Bethlen din Aiud: stimularea obținerii unei culturi de larg orizont, simțul responsabilității pentru promovarea culturii, păstrarea valorilor culturale ale maghiarimii din Ardeal.

Ca director adjunct al liceului din Bistrița, liceu reorganizat în repetate rânduri și purtând diferite denumiri pe parcursul anilor, a făcut eforturi pentru păstrarea învățământului maghiar în această regiune, începând cu recrutarea elevilor și continuând cu sprijinirea lor în activitățile culturale școlare și în obținerea de către aceștia a unui nivel ridicat de cultură generală. Activitatea sa a atras atenția organelor de Securitate încă din 1960. A fost urmărit și persecutat în permanență până la sfârșitul vieții sale, având domiciliul și telefonul pus sub supraveghere. În anul 1978, lucrătorii Securității, prin diverse acțiuni de defăimare, au reușit ca el să fie demis din postul de director adjunct. A fost acuzat cum că el n-ar fi folosit școala pentru a realiza „educația patriotică” în spiritul ideologiei propagandiste ale dictaturii, ci pentru popularizarea literaturii și culturii maghiare, pentru menținerea conștiinței naționale maghiare.

El şi-a îndrumat profesional elevii, încurajându-i să urmeze școli superioare, mulți dintre ei devenind cadre didactice. „Bilanţul final al muncii lor ca profesori: douăzeci de clase terminale de liceu cu aproximativ șase sute de tineri le-au fost elevi. Influenţaţi şi inspiraţi de personalitățile lor, douăzeci la sută dintre aceştia au ales profesia de dascăl. Actualmente în județul Bistrița-Năsăud sunt cca o sută șaptezeci de dascăli de limbă maghiară, dintre care aproximativ jumătate au fost elevii lor” scria despre Horváth Pál și soția sa Beke György, în volumul „Carte de reportaje despre județul Bistrița-Năsăud”, apărută în 1980, dedicat promotorilor culturii din acest județ.

Începând din anul 1975 a fost unul dintre organizatorii Universității Populare, ce-și deșfășura activitatea în cadrul Casei de Cultură din Bistrița. Au fost ținute o serie de prelegeri tematice, științifice, culturale, documentare, vizând generațiile de toate vârstele din oraș. Au fost invitați cunoscuți oameni de știință și artiști din Transilvania ca: Gáll Ernő, Szabó Attila, Jakabos Ödön, Kászoni Zoltán, Gazda József és Gazdáné Olosz Ella, Incze János Dés, Banner Zoltán, Kányádi Sándor, Illyés Kinga.